fragmente de tinereţi pierdute

Splendidă-i, ca iasca vânată
De demoni-i repezi, în pale spre trunchi
Iar păru-i de abur nechează-n mănunchi
Atunci când de furie-i mânată...

Încerc s-o miros cu ideea
Că nu-i prea târziu, şi timpul veghează
Slujbaș cu simbrie, ce-n carne retează
Un cap ca al ei, un cap de Medeea

Mă doare la timp viitor
Holbarea din suflet, ce mistuie lin
Ansamblul nostalgic, cu mersul felin
Preaplinu-i ce iese-n decor.

Întind câteodată o mână
O caut prin iarbă, prin carne, prin vin...
Degeaba... dispare şi iarăşi revin
Şi jindui de dulcea fărâmă...

(22.01.2006)

Nu am crezut c-am să-ncetez
A te iubi vreodată...
Şi nici măcar acum nu cred!
Şi nu vreau să cutez!
Ca focul unei amiezi
(De vară!)
Eu m-am aprins îndată.
Nu a fost întâia oară
Şi poate nici ultima dată!
Dar poate tu nu înțelegi
Cât te-am iubit,
Că te iubesc,
Că sufletul mi-ai oropsit
Cu suflul îngeresc
Fără formule, fără legi
Nescrise!
Mi-ai răsărit în ochi un timp,
Golaș în viduri abisale,
Cu nepătatele petale,
Şi-apoi ucise
Mi-ai prins aripile de vis
În cursa ta prea pură, fără iubire!
Da, da! Tocmai aici a fost durerea!
Nu m-ai urât...
Dar nici nu m-ai iubit!
Şi-acuma stau între un mucezit
Senin de dimineață
Şi-o îndoială ce plăcerea
Mi-a doborât.

Nu am crezut c-am să-ncetez
A te iubi vreodată....
Şi nici măcar acum nu cred!
Mă chinui doar, convins de neputință,
Că poate vei dispare
Din greaua mea ființă,
Când poate va apare
Într-un alt loc, fără culoare,
Încă un Soare
Cu totul altul...- Soare
Ce nu mă va mai doare
Cum tu, chiar tu, zeiță brună
M-ai suferit neîncetat
(Fără credință, fără de păcat)
Şi mi-ai făcut înaltul un ratat!
Păcat!
Mare, urât şi greu păcat!

Vreau să te ard cu ochi-ţi de cenuşă,
Vreau să te urlu până vei dispare
Cu trupul tău, cu chipul de păpuşă
Creând prin mine unde...
Niciunde, niciunde şi niciunde
Tu nu vei mai apare
În calea mea, în visul meu.
Calea ţi-o va tăia un eu,
Fără urechi să te audă
Şi fără urechi să te privească.
Să te audă şi să-ţi vadă
Fiinţa-ţi nelumească!
Va fi un Cerber plin de solzi,
Cu balele spurcate,
Care din visul tău, suflarea ta
Va smulge pe-apucate!
Da, da! Aşa va fi şi te voi pierde
În magicul tău labirint,
Frumoasa mea iubită
Cu seva din Corint
Şi plină de ispită!

N-am încetat nicicând să cred
Că nu te voi iubi...
Păcat!
Şi nici măcar acum nu cred!
(12.04.1999)

Templul reamintirii

Celelalte două picturi fac parte din alte registre emoţionale. Mai întâi este o pictură a Fridei Kahlo, din 1938

denumită "What the water gave me" (Ce mi-a oferit apa)

iar apoi e o lucrare a lui Tiţian (Tiziano Vecellio / Titien / Tizian) din 1514

denumită "Amorul sacru şi amorul profan" (Sacred and profane love).

Asta pentru că seminţele artei sunt preferabile celor de bostan….

A venit toamna…

Prin ploaie mă descopăr murmurând

Un vis, un sunet stins, un dulce gând…

Copacii mă despoaie, cu zâmbet strâmb de aburi

Ca trecător bondar spre mierea grea din faguri

Pe drumul gol, din rând în rând, paşi-mi se duc

Spre orizontul ars, cu zâmbetul năuc,

Paşii se pierd, în mine însumi treji

Cu zâmbetul amar de triste amiezi…

A veni toamna…

Mă simt învins sub biruinţa unei seri

Cu dorul nenăscut al verii cea de ieri…

Floare fără petale, copil de flori, doresc făgăduinţă

De scâncet slab în mica mea fiinţă,

Doresc o frunză arsă şi risipită-n palme

Cu nuanţele ei şterse, cu liniile calme

Doresc ca totul să m-asculte, zăgăzuindu-mă într-însul

Dar îmi doresc şi râsul şi îmi doresc şi plânsul…

A venit… toamna!

O creangă nudă mi-a bătut în geam, pe când

Visu-mi zbura pe aripi fără vânt

La dulcea primenire a clanţei uşii mele

Îmbătrânită-n gheaţă, ca dorul între stele…

Aşa te-aştept iubito, ca îngerul de puf

Ce dă răcoare-n vara cumplită de năduf!

Aşa te-aştept iubito, sublimă a mea doamnă

Pe când afară plânge un trist sărut de toamnă!

(01.09.1999)

Mă înscriu, se pare, în rândul celor care scriu despre oameni atunci când mor... Nu e necrolog, nu e omagiu, e doar un fragment personal... Nu cunosc foarte multe despre Ştefan Iordache, nici nu pot să spun multe. Nici măcar nu i-am urmărit evoluţia.
În schimb atât cât l-am văzut, mi-a plăcut întotdeauna... Mi-a plăcut că, cel puţin din perspectiva mea, a rămas un om autentic. Nu a pozat nici în artistul emerit atins de aripa geniului a cărui simplă prezenţă ar trebui să te dea pe spate, nici nu a pozat cu falsă modestie... S-a prezentat ca un om normal, conştient de valoarea sa, dar şi de propriile limite. În asta mi s-a părut a fi un artist autentic. Arta sa, sau meseria, indiferent cum o abordaţi, era plină de naturaleţe. Îţi părea că e atât de simplu să fii așișderea. Era o prezenţă fluidă, nesolicitantă, chiar şi în scene dificile, precum cele din Cel mai iubit dintre pământeni.



Dincolo de profunzimea sa, Victor Petrini era tangibil, aici şi acum. Nici geniu neînţeles, nici frământari interioare prezentate hidos în exterior, ci un om obişnuit. Şi te apropie... Aşa cum romanul m-a apropiat, aşa m-a apropiat şi filmul... Şi asta datorită jocului lui Ştefan Iordache...
Pe de altă parte mi-a plăcut modestia prezenţei sale publice. Nu a abuzat niciodată. A apărut rar (cel puţin asta mi-e impresia) şi de fiecare dată a avut ceva de spus. Exempli gratia ar fi că deşi bolnav, a avut grijă să fie cât mai discret cu privire la asta, mergând până la a interzice doctorilor să dea detalii despre boala sa. În contextul măcelului pentru a ieşi în faţă de sticlă, indiferent... Plus că a iubit să se simtă bine, într-o tradiţie neaoş românească...



Şi nu în ultimul rând, îmi plac melodiile sale. Ştiu că nu are voce. În privinţa asta am un prieten care îmi arată ce şi cum. Însă cu toate aceastea versurile, maniera şi timbrul m-au făcut să îmi placă mult. Şi, cel mai important (măcar pentru mine), pe melodiile sale m-am îndrăgostit..... de două ori!
Să-i fie bine pe unde-o fi!

Am avut o experiență într-un fel interesantă. Întâmplarea a făcut că mi-am uitat cardul RATB acasă (mergeam cu metroul, deh!) şi tot întâmplarea a făcut că a trebuit să merg trei stații cu RATB-ul. Ei şi atunci ce face omul care nu și-a cumpărat bilet? Bineînțeles că se întâlnește cu controlorii RATB! Ei și ce fac. Constată cu mare surprindere că nu am bilet de călătorie. Ei, aici vine partea interesantă şi într-un fel plăcută. Nu sunt niște brute, niște zbiri, niște oameni fără inimă care să îţi aplice crunt și mecanic o corecție binemeritată... Nuuuu! Nici vorbă. Ei simt nevoia să își dovedească utilitatea socială.
- De ce nu v-ați cumpărat bilet?
Şi, pus într-o astfel de situație, începi să te fâstâcești. Începi să construiești de-aiurea explicații:
- Păi eram foarte grăbit... știți... n-am mai avut timp să iau bilet...
- Bine, dar casa de bilete era acolo!
Mda, într-adevăr, o fi fost acolo... Nimic de zis! Şi asta cu toate că ai acceptat situația de la bun început. Tăiat amendă, plătit și poveste încheiată. Fără recurgeri la melodrame studențești (Știți... famelie mare, renumeraţie după buget, mică...), chit că s-ar mai putea.... Nu, totul simplu și curat. Ei, dar nici asta nu se poate. Trebuie și își dovedească utilitatea socială și atunci, au ... așa... o atitudine sfătoasă și paternă. (- Măi băiețică, de ce faci tu d-astea?! Știi că nu e frumos şi nu este bine... Ce naiba, nu te-am învățat?!) De aici şi întrebarea mai mult decât stupidă (în sensul în care nu se așteptată răspunsul, iar dacă este dat, nu are nici o relevanță..):
- De ce nu v-ați cumpărat bilet?
- Foarte simplu! Știți și dumneavoastră! Pentru că speram să nu vă întâlnesc!...
Ceea ce vă doresc și dumneavoastră...

O să încerc să fac acum un "scurt" expozeu cu privire la cum tratează democraţia nişte băieţi care sunt cu state ceva mai vechi decât noi în privinţa acestui subiect. Când vorbim de ei, ni se umple inima de candoare. Cum au ştiut şi ştiu ei să îmbine un "socialism funcţional" cu principiile liberale ale economiei de piaţă globalizate. De cele mai multe ori ne uităm cu jind la ei. Şi le merge, dom'le, le merge... Pe de altă parte, o probă de social-democraţie în România, din partea corespondentului român, recte PSD-ul nostru cel de toate zilele.    
Să purcedem la drum. Este vorba de mult-discutata imunitate a onor' parlamentarilor-reprezentanţilor naţiei române. Cu fundu-le gras, au ajuns să ocupe scaunele moi din Parlament (la aşa fund, aşa scaune!). Bun, şi apoi beneficiază, spre diferenţă de muritorul român de rând, de imunitate. Acum, ce este această imunitate?! Nu o să îi fac o prezentare largă, ci mai degrabă una succintă.    
Imunitatea parlamentară reprezintă o garanţie juridică a desfăşurării fără impedimente de către onor' parlamentari (deputaţi şi senatori) a activităţii specifice. Există două tipuri de imunitate. Primul tip se referă la inexistenţa răspunderii (irresponsabilité în franceză) cu privire la exercitarea mandatului său (discursuri, opinii, vot exprimat), pe când cel de-al doilea se referă la inviolabilităţi, recte reguli şi proceduri speciale aplicabile în situaţia reţinerii, percheziţiei, arestării şi trimiterii în judecată a onor' reprezentanţilor naţiei în cazul în care sunt învinuiţi de crime şi delicte. Excepţie fac infracţiunile flagrante. Cam asta este ceea ce spune doctrina în mare.    
Acum să prezentăm şi textele din Constituţie care şed la fundamentul imunităţii:    

1) Constituţia din 1991:    

Art. 69 - Imunitatea parlamentară    
(1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecată, penală ori contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie.    
(2) În caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul Justiţiei va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu exista temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.    

Art. 70 - Independenţa opiniilor    
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.    

2) Constituţia revizuită (în 2003)    

ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentară    

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.    

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.    

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reținuți şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu exista temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.    

Bun! Acum, ce observăm noi ca nişte buni gospodari pe ogoarele dreptului..... ?! În privinţa imunităţii s-au schimbat niscava lucruri după revizuirea Constituţiei. Astfel: dacă înainte de 2003, onor' parlamentarii puteau şede liniştiţi şi adânciţi în scaunele moi, pentru a-şi da sudoarea pentru neam, fără teamă că cineva le-ar putea face ceva fără majoritatea calificată a Camerei de care ţineau, după 2003 lucrurile s-au schimbat. Adică am intrat măcar de formă în rândul lumii. O să încerc o reformulare şi accentuare a înţelesului alineatului (2) al art. 72 din Constituţia în vigoare. Aşadar:    

Parlamentarii nu pot fi reţinuţi, percheziţionaţi sau arestaţi, în schimb pot fi urmăriţi penal şi trimişi în judecată de către procurorii de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, judecata urmând a fi făcută de către ÎCCJ. Excepţie fac, bineînţeles, opiniile, discursurile, votul pentru care există inexistenţa răspunderii, descrisă mai sus. Aşadar, cum stau lucrurile, domnule Mircea Geonă şi domnule Adrian Năstase, şi onor' toată cohorta de jurişti din Parlament. Îmi scapă mie ceva?    

Acum, ca să nu lăsam nici jurnalizdele (de ambele sexe) - apud un fost şef şi actual bun prieten, să explicam cum e cu urmărirea penală şi cu punerea ei în mişcare. Urmărirea penală, care se face in rem, se pune în mişcare ori de câte ori onor' organele competente (de cercetare sau instanţa în cazul plângerii prealabile adresate acesteia) au luat la cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni. Acţiunea penală se face in personam, atunci când se cunoaşte persoana care urmează să fie trasă la răspundere penală. Nu vreau să intru în detalii mai mult decât e cazul. Ce trebuie precizat, în schimb, este faptul că urmărirea penală este o fază a procesului penal. Pentru declanşarea lui nu e nevoie de nici un aviz.    

Să mai lămurim un aspect şi cred că putem fi complet edificaţi. Reţinerea şi arestarea reprezintă măsuri procesuale de prevenţie, iar percheziţia reprezintă o măsură de asigurare a procurării probelor indispensabile. Urmărirea penală şi trimiterea în judecată reprezintă faze ale procesului penal sau acte procesuale. Aşadar nu au nici o treabă unele cu alte. Aşadar, stimaţi şi stimate jurnalizde, ori nu sunteţi în stare să vă documentaţi, ori v-au minţit în faţă în cazul dlui Năstase, ori Parlamentul ca atare s-a găsit într-o situaţie de încălcare pe faţă a legii fundamentale. Urmărirea penală era pusă în mişcare de mult, iar Parlamentul putea, conform Constituţiei, aproba sau respinge doar luarea unor măsuri preventive sau asiguratorii. Nicidecum nu poate el întrerupe în ansamblu cursul procesului penal, înţeles ca fază de urmărire penală şi fază de judecată. Cu privire la acestea mai dăm două articole din Constituţie care ar trebui să fie sfinte, mai ales că pe primul, deşi subînţeles în versiunea anterioară, s-au încăpăţânat să-l introducă în 2003.    

Art. 1 alin. (4) Statul se organizează potrivit principiului separației si echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Art. 16 alin. (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Partea cu principiul separării puterilor în stat este subînţeleasă în toate democraţiile de viţă veche. Noi am vrut să ni-l punem în frunte. Mai greu însă cu respectatul lui. Întreruperea cursului procesului penal de către autoritatea legislativă reprezintă ceea ce se numeşte imixtiune. Grav atac la democraţie. Astfel, onor' parlamentarii sunt mai presus nu numai de lege lato sensu, dar şi de principala lege, cea constituţională. Recunosc că nu am cercetat şi regulamentele de funcţionare ale camerelor şi nici legea răspunderii ministeriale. Însă atâta vreme cât constituţia prevede clar cele de mai sus, sau avem parte de onor' reprezentanţi ai naţiei care nu au ce căuta într-o asemenea postură, sau avem parte nişte procurori de-a dreptul proşti, care nu au auzit de excepţia de neconstituţionalitate, sau avem de-a dreptul de-a face cu o mare cacealma publică, în care unii se fac că anchetează, iar ceilalţi se fac că se opun.

Şi acum să revenim la onor' social-democraţie şi la onor' partidul de frunte, a.k.a. PSD. Vă mai amintiţi cum a fost votată prin referendum modificarea Constituţiei? Cu toate dezbaterile pe tema alergatului cu urna mobilă, doar, doar or fi mai mult de 50% + 1 votanţi, ca să fie valid referendumul? Cine era la putere şi cine a insistat, printr-o mega-campanie media, asupra votării modificărilor aduse Constituţiei? Exact! Onor' PSD! Aşa că să nu vină să spună că aceste prevederi din Constituţie nu le sunt cunoscute! Trecem peste "Nemo censetur ignorare legem". Ei cu mânuţa lor le-au făcut. Şi atunci? Şi atunci dl Geoană este un demagog de şcoală nouă şi înaltă când vine şi propune modificarea Constituţiei în sensul îndepărtării imunităţii parlamentare. Nu este nevoie de aşa ceva! Este nevoie doar ca onor' parlamentarii să nu se amestece în treburile justiţiei. Aşa chioară cum e ea. PARLAMENTARII NU AU DREPTUL SĂ SE PRONUNŢE CU PRIVIRE LA PROBELE CE URMEAZĂ SĂ FIE PREZENTATE INSTANŢEI. Se pot pronunţa doar cu privire la temeinicia unor măsuri procesuale. Atât! Cum spuneam în blogul anterior: băieţi, luaţi-vă jucăriile şi plecaţi acasă!

O a doua perspectivă: imunitatea parlamentară serveşte la ocrotirea onor' parlamentarilor în contra unor abuzuri, unor urmăriri judiciare nejustificate, arbitrare, declanşate de către executiv sau adversari. Cum adversarii principali, recte onor' PD-L, nu sunt la putere, îi scoatem din calcul. Cine deţine puterea? Onor' PNL. Alo, domnule Geoană, cum PD-L-ul s-a declarat şi a votat împotriva Guvernului, aveaţi oricând posibilitatea de a da jos Guvernul, în loc să ţipaţi pe la colţuri că vi se pregăteşte ceva. Părerea mea!

Şi acum, pe final, revenim la proba de democraţie bine înţeleasă. Băieţii ăştia, cum spuneam, au state ceva mai vechi în ceea ce priveşte democraţia şi le merge. Din tot ce am citit/văzut/auzit despre ei, zău că le merge! Extrasul următor este din Constituţia lor, ce poate găsit aici. O să caut să îl traduc cât pot de bine, dat fiind faptul că urmăresc versiunea engleză. Textul sună cam aşa:

Art. 6. A member of the Riksdag or an alternate for such a member may exercise his mandate as a member notwithstanding any official duty or other similar obligation incumbent upon him.

Art. 7. A member of the Riksdag or an alternate for such a member may not resign his mandate without the Riksdag's consent.

Where grounds exist, the Election Review Board shall examine on its own initiative whether a particular member or an alternate is qualified under Chapter 3, Article 10. A person pronounced to be disqualified is deprived thereby of his mandate.

A member or an alternate may be deprived of his mandate in cases other than cases under paragraph two only if he has proved himself manifestly unfit to hold a mandate by reason of a criminal act. A decision in such a case shall be taken by a court of law.

Art. 8. No person may take legal action against a person who holds a man-date as a member of the Riksdag, or who has held such a mandate, deprive him of liberty, or restrict his movements within the Realm on account of an act or statement made in the exercise of his mandate, unless the Riksdag has given its consent thereto in a decision in which at least five sixths of those voting concur.

If, in any other case, a member of the Riksdag is suspected of having committed a criminal act, the relevant rules of law concerning arrest, detention or remand are applied only if he admits guilt or was caught in the act, or the minimum penalty for the offence is imprisonment for two years.

Art. 9. During such time as a member is acting as Speaker of the Riksdag or is a member of the Government, his mandate as a member shall be exercised by an alternate. The Riksdag may stipulate in the Riksdag Act that an alternate shall replace a member when the latter is on leave of absence.

The rules laid down in Articles 6 and 8, paragraph one, concerning protection in respect of the exercise of a mandate as a member of the Riksdag apply also to the Speaker and the Speaker's mandate.

The rules relating to a member of the Riksdag apply also to an alternate exercising a mandate as a member.

Sunt articolele 6-9 din Capitolul 4 "The work of the Riksdag" ( - Funcţionarea Riksdag - parlamentului suedez) din Actul Guvernării (în engleză Instrument of Government - aici Instrument înţeles ca negotium iuris), parte a corpusului de acte constituţionale ale Suediei. Şi acum traducerea:

Art. 6. Un membru al Riksdag sau un supleant pentru un astfel de membru îşi poate exercita mandatul de membru fără a ţine seama de alte îndatoriri oficiale sau obligaţii similare ce îi revin.

Art. 7. Un membru al Riksdag sau un supleant pentru un astfel de membru nu poate renunţa la mandatul său în lipsa aprobării de către Riksdag.

Acolo unde există temeiuri, Comisia de Verificare a Alegerilor va examina, la propria sa iniţiativă, dacă un anumit membru sau un supleant este calificat în baza Capitolului 3, articolul 10. Astfel, unei persoane pronunţate ca fiind descalificată îi este retras mandatul.

Unui membru sau unui supleant îi poate fi retras mandatul în alte cazuri decât cele arătate în paragraful 2, numai atunci când acesta a fost dovedit ca fiind nepotrivit pentru deţinerea unui mandat din cauza săvârşirii unei infracţiuni. Într-un astfel de caz, decizia va fi pronunţată de către o instanţă de judecată.

Art. 8. Nici o persoană nu poate întreprinde o acţiune legală împotriva unei persoane care deţine un mandat de membru al Riksdag sau care a deţinut un astfel de mandat, să îl priveze de libertate sau să îi restricţioneze deplasarea pe teritoriul Realm-ului (n.t. Realm – aici, Regatul Suediei) în considerarea unui act sau unei declaraţii făcute în exerciţiul mandatului său, cu excepţia situaţiei în care Riksdag-ul şi-a dat aprobarea în această privinţă printr-o decizie luată cu o majoritate de cinci şesimi din voturile celor prezenţi.

În cazul în care, în orice altă situaţie, un membrul al Riksdag-ului este suspectat că va fi săvârşit o infracţiune, prevederile legale relevante privind arestarea, detenţia sau arestul preventiv se vor aplica doar dacă acesta îşi recunoaşte vinovăţia, a fost prins în flagrant sau dacă pedeapsa minimă pentru infracţiune este privarea de libertate pe o perioadă de minim doi ani.

Art. 9. Pe o astfel de perioadă, în măsura în care un membru este Preşedintele Riksdag-ului sau membru al Guvernului, mandatul său de membru va fi exercitat de către un supleant. Riksdag-ul în cadrul Actului Riksdag-ului ca un supleant să înlocuiască un membru atunci când acesta din urmă este în concediu fără plată (n.t. cam aşa aduce leave of absence).

Regulile stabilite în cadrul articolelor 6 şi 8 alineatul (1) privind protecţia în raport cu exercitarea unui mandat ca membru al Riksdag-ului, se vor aplica de asemenea şi Preşedintelui Riksdag-ului şi mandatului acestuia.

Regulile referitoare la membrii Riksdag-ului se vor aplica de asemenea şi supleanţilor care exercită mandate de membri.

După câte se poate vedea cu ochiul liber, este şi acolo imunitate, dar e una bine înţeleasă. În ceea ce priveşte actele şi declaraţiile făcute în exercitarea mandatului, se poate ridica imunitatea. Mai greu, dar se poate. În schimb, dacă vine vorba de crimă (în sensul penal al cuvântului, de infracţiune gravă, pedepsită cu privarea de libertate pe o perioadă de minim 2 ani) sau de un flagrant, legislativul nu are nici cel mai mic cuvânt de spus. C-aşa-i la ei şi aşa-i în tenis. Şi de-aia prosperă, că sunt fundamentaţi. Alo, domnule Geoană, domnule Năstase, ia mai uitaţi-vă puţin şi pe acolo, că sunt tot de-ai dumneavoastră, tot de orientare social-democrată. Şi le merge! Zău că merge! Ştiţi şi dumneavoastră cât suntem de bucuroşi că investesc la noi.

Încă o chestiune şi gata: în Constituţia Federală a Germaniei, imunitatea în sensul inexistenţei răspunderii se referă strict la vot şi la opinii şi declaraţii politice. Orice depăşeşte această limită şi se transformă în injurii la adresa unei alte persoane este pedepsibil. Vedeţi, se poate! De-aia şi sunt motorul UE! Că ştiu până unde să se întindă cu vorba şi de unde să înceapă cu munca!

Concluziile le trageţi dumneavoastră, cei ce binevoiţi a citi aceste rânduri....

 

 

Mă tot gândeam la cele scrise şi la întrebarea care mi se pune cel mai des în astfel de situaţii: "BIne, dar dacă este aşa, atunci de ce nu face nimeni nimic? Doar sunt atâţia avocaţi etc....". Sincer să fiu, mi-e foarte greu să răspund. Singurul răspuns de bun-simţ pe care l-am găsit este că există unele lucruri cu care suntem atât de obişnuiţi, încât, atunci când sunt modificate în orice fel, nu remarcăm. Am fost obişnuiţi de către mediacraţie cu gândul că parlamentarii beneficiază de o imunitate absolută, că nu pot fi traşi la răspundere, şi atunci nu mai stă nimeni să se întrebe dacă este sau nu este aşa. Pe de altă parte, pe sticlă apar preponderent jurişti care sunt reprezentanţi ai diverselor partide şi atunci e "firesc" ca pentru aceştia să primeze interesul politic în faţa meseriei lor de bază. Iar cei care se ocupă doar de meserie, se consideră că nu fac audienţă... Aşadar, nu prea sunt mediacraţi care să apuce taurul reportajului/articolului fundamentat de coarne... E facil să reproduci ce ţi se spune de către politicieni... Doar am fost învăţaţi din şcoală că reproducerea este mama ştiinţei, nu?!